Chiar si dupa atatea zile de ‘pauza’ imi este foarte greu sa scriu despre HOST. Pentru ca stiu ca nu pot sumariza intr-un post scurt tot ce se intampla in acele zile, am decis ca sa ma limitez doar la 7 puncte:
1. cursa de avion din Romania a ajuns la aeroportul din Bergamo (Orio sl Serio). De acolo poti lua un autobuz de la Orioshuttle sau Terravision pana in centru, la gara. Face cam 50 de minute si costa 5 euro. Asta daca nu cumva este greva transportatorilor in Italia fix in ziua in care ajungi acolo. Solutiile ar fi un taxi care sa te duca unde doresti (pornirea este undeva la 6 euro, deci aveti grija la cati km sunt de parcurs) sau un autocar ce ajungea direct la Fiera Milano pentru 12 euro. In oras, daca aveti de facut mai mult de 2 calatorii dus-intors pe zi, abonamentul de 8,5 euro pentru 48 de ore este foarte bun. Pentru Fiera, mai trebuie sa achitati un supliment de calaorie de 2,5 euro pe sens.
2. desi toata lumea mi-a spus ca spatiul de expozitie este foarte mare, am fost totusi neincrezator la dimensiunile efective ale complexului. ESTE IMENS !!!. Nu cred ca intr-o zi te poti duce prin fiecare pavilion si sa notezi numele fiecarui expozant. Nu ca ar face cineva asa ceva, dar ca idee. Habar nu am ce s-a expus in 66% din standuri. Iar spatiul in care s-ar fi putut expune nu a fost folosit la maxim! La fiecare pavilion exista minim 1 loc de unde iti poti cumpara ceva de baut sau o mica gustare. Pe langa acest scop, eu le foloseam si pe post de puncte de reper, tot plimbandu-ma pe acolo incepusem sa fiu cam dezorientat.
3. nu va puneti speranta ca o sa beti cafea de specialitate pe acolo (cel putin anul asta nu a fost). La standurile exportatorilor de cafea verde, boabele de Robusta erau la loc de cinste. Pentru ca altfel, zecile de brand-uri de cafea prezente cu stand acolo, nu ar fi avut materie prima. Singurele cafele bune le-am gasit la un cupping la standul Marco si in zona de workshp-uri. In rest, brand-uri, brand-uri si iar brand-uri, mai mult sau mai putin cunoscute, cu zone cat mai largi de expozitie. Peste tot era lume multa, asa ca probabil prezenta acolo era cumva justificata.
4. am mancat insa multa inghetata buna, dupa multe incercari cu inghetata ‘slabuta’. Industria asta in Italia este imensa, toate standurile avand zone de degustari si oameni pregatiti sa iti explice de ce produsele lor sunt cele mai cele. Mai mult, uneori aveam impresia ca respectivii intra in fel de fel de detalii pentru a te retine cat mai mult la ei la stand si sa nu mai apuci sa te duci la concurenta.
5. prezenta masiva a producatorilor de masini de espresso. De la aparate de casa, indiferent ca erau semiautomate sau cu capsule; la aparatele prosumer care veneau in functie de producator cu fel de fel de avantaje; la automate si superautomate de casa/birou/hotel/aeroport; la masini ‘adevarate’ de espresso, cu diferite inovatii si functionalitati…..oricine isi putea gasi acolo masina visurilor actuale sau viitoare. Spun viitoare pentru ca au fost expuse si prototipuri ale masinilor ce vor intra pe piata din 2014, modelele nefiind inca finisate 100%.
6. La Marzocco, desi prezent cu stand la Host, a avut un eveniment separat. Si a fost fantastic !!! Cafea de specialitate de la diversi prajitori din lume, invitati special pentru acest eveniment. Espressoare si rasnite cu care te puteai ‘juca’. Oameni dispusi sa iti ofere un sfat fara sa ceara nimic in schimb. Putin geek-ines, atat cat e nevoie, fara a ajunge in partea de ciudatenie. O curte interioara in care puteai sa stai de vorba cu campioni mondiali, membrii de juriu international, importatori de cafea, oameni influenti din industrie, oameni cu experienta in cafea mai mare decat anii trecuti la mine in buletin …. fenomenal. Intr-o alta cladire aveai parte de seminarii pe diverse teme; expozitii cu vanzare pentru strangerea de fonduri pentru zone defavorizate din Africa; zone in care puteai vedea prototipuri ce sunt in curs de finalizare in fabricile din Florenta; viitorul barurilor mobile; cele mai celebre pahare to go din lume; zona de brew; zona de roasting. Si dupa o zi in care fugeai dintr-o parte in alta ca sa nu pierzi nimic, seara venea cu o petrecere in care toata lumea se destindea. Atat de tare incat a doua zi, unii nu mai aveau voce.
7. desi ultimul pe lista, motivul asta ar fi fost de ajuns pentru a participa la HOST. Pentru prima data, World Coffee Events a organizat o chestie senzationala: WBC All Stars. Si daca, campionii din lista aia nu vi se par a fi de ajuns, va spun ca de fapt au fost mult mai multi. Si au tinut mini workshop-uri, au discutat liber cu oamenii prezenti, au servit cafea doritorilor. Au fost amabili, comunicativi si inspirationali. Faptul ca au fost obligati sa vina acolo sau ca nu au fost platiti pentru asta (doar pentru asta), conteaza mai putin. Ceea ce conteaza este starea ce ti-o insufla acesti oameni si modul in care te poti dezvolta dupa o asemenea experienta. Este posibil ca WBC All Stars sa mai fie organizat si in alte tari cu ocazia diferitelor expozitii, asa ca daca aveti ocazia sa mergeti acolo, nu o scapati!
Sunt sigur ca ar mai fi fost multe de spus, dar ce se intampla acolo e prea intens sa fie prezentat in cateva cuvinte. Vreau sa le multumesc celor cu care am fost acolo, cu care m-am intalnit acolo si cu care am discutat dupa HOST, pentru o experienta extraordinara.
3 thoughts on “7 (zile) dupa HOST 2013”