Coffee news #14

  • Incepem cu una trista: Black Eye Coffee s-a inchis! Deschisa la sfarsitul anului 2013, a fost una din cafenelele in care puteai sa bei o cafea buna. Nu stiu ce s-a intamplat in ultima perioada de nu au mai mers lucrurile, poate si concurenta ce vinde o cafea cu lapte plus un croissant cu 6 lei sa aiba ceva de a face sau faptul ca vine vacanta de vara
  • O noua oportunitate de a invata de la niste oameni cu rezultate exceptionale pe plan international: Petra Vesela si Gwilym Davies. Invitati de Origo, in data de 26 Iulie 2018.
  • Tot de Origo organizat, prima editie Creators Cup Bucharest. Competitia asta e mult diferita fata de celelalte concursuri din lumea cafelei. In primul rand pentru ca, cafeaua nu e chiar pe primul plan. Ci dispozitivul cu care o prepari. Asa ca daca v-ati gandit la un moment dat la un device cu care sa extrageti ceva din boabele alea de cafea proaspat prajita, acum aveti ocazia sa il scoateti in lume. Se intampla pe 8 septembrie, detalii aici
  • Septembrie va fi o luna aglomerata: in 22 septembrie, in cadrul True Artisan Cafe, se intampla editia numarul 3 din Campionatul national de aeropress 2018. Sper ca stiti ca norocosul castigator va merge in Australia la World Aeropress Championship, da?
  • Piata de cafea mondiala e intr-o mica criza: productie scauta comparativ cu anul trecut, exporturi scazute per total, preturi scazute la vanzare. Cam nasol.
  • Grecii de la Gregory’s s-au decis ca totusi e bine in Romania si se intorc. Nu ma intereseaza foarte tare stirea asta, ca nu e ca si cand ar folosi cafea proaspat prajita, dar ma amuza, ca si la altii, ca vin cu planuri de dezvoltare de tot rasul. In momentul lor trecut de glorie, aveau 10 locatii. Acum viseaza la 80 locatii in 5 ani. Yeah right!
  • Vad tot felul de prostii share-uite pe facebook despre/cu cafea. Unele banale, altele fara substanta. Iar cand cineva este laudat intr-o revista internationala, liniste. Ma bucur enorm ca cei de la Hedone au ditamai articolul dedicat companiei lor, mi-au placut cum s-au prezentat la Host 2017, iar rasnita lor pentru acasa se pare ca e “ceea ce trebuie” (din auzite, nu am testat). Cititi si keep calm!
  • O reactie asemanatoare a ‘comunitatii’ am observat si in cazul interviurilor lui Radu. Videoclipul cu Paul de la Boiler Coffee Shop a strans 100 vizualizari iar cel cu fucking campionul mondial Sasa Sestic are 50 de vizualizari. Cam atat putem, nu?
  • In Seattle, au fost interzise paiele si scobitorile din plastic. In Romania nu putem face nici macar reciclare selectiva. Sunt curios cand vor intra in vigoare directivele europene, cum o mai cotim.
  • Un articol ce incearca sa ne faca sa credem ca pentru planeta e mai bine daca vom consuma cafeaua instant, ce este plimbata si procesata de nenumarate ori, fata de cafeaua boabe. Fiecare il citeste in nota proprie.
  • Dar daca doriti sa vedeti ce inseamna cu adevarat relatii corecte si sanatoase, cititi raportul celor de la Coffee Colective. Un exemplu de urmat pentru orice prajitorie/cafenea.
  • Un reportaj video cretin despre cum sa economisesti bani intr-un coffee shop. Implica impartirea unui latte in 2 pahare mai mici ๐Ÿ™
  • Sigur ati auzit ca in California un judecator a decis prin decizie oficiala cum ca, cafeaua provoaca cancer. Intre timp, dupa ce s-au studiat peste 1000 de rapoarte ce aveau legatura cu subiectul, s-au hotarat sa dea o noua decizie prin care sa spuna ca de fapt nu provoaca nimic (legat de cancer).
  • O initiativa “interesanta” a celor de la Coffee 2 Go: au creat un frappe cu proteine. Ce ma deranjeaza este aducerea in prim plan a unui medic ce ne spune ca e bine ca cele 23 de grame de proteine vin cu doar 200 calorii. Pai domnule doctor si stimati inventatori, nu mai bine mananc o conserva de sardine care pe langa faptul ca are aceleasi valori ale ravnitelor proteine, e si mai ieftina decat bomba aia cu robusta?
  • Lavazza isi promoveaza noul centru de training prin toate blogurile de specialitate. Dar na, agentia stie sa faca afisari.
  • La final, una mai veche: cum sa nu faci client service cand lucrezi intr-o cafenea.
  • WBC Regraphy

    Pentru ca in ultimele zile in loc sa vorbim despre World Barista Championship 2018 si World of Coffee; despre clasarea reprezentantului Romaniei (Adrian Avasilcai) pe locul 22 mondial (din 57 de competitori); despre faptul ca in sfarsit a castigat o fata, Agnieszka Rojewska din Polonia, am stat sa vorbim despre un pliant publicitar numit pompos Specialty Coffee Map, ma intorc un pic la subiectele ‘pierdute’.

    La primul contact cu locul de desfasurare a expozitiei World of Coffee, am fost un pic dezamagit. Era apoape de ora inchiderii programului de vizitare, am trecut relativ rapid printre standuri, iar prima impresie a fost ca este “mic”. Si ca in 2-3 ore, probabil voi termina de trecut prin toate standurile. Poate ca in realitate asa a fost, insa, in zilele ce au urmat, cu greu am reusit sa trec prin toate standurile. Pentru ca (aproape) peste tot oamenii doreau sa iti spuna cu lux de amanunte ce fac si ce produse au, sa te intrebe cu ce te pot ajuta in desfasurarea activitatii zilnice si alte gimmic-uri de marketing. Daca adaugati la asta si dorinta de a vedea cat mai multi competitori, intalnirile cu diverse persoane din lumea cafelei pe care le vezi cel mult o data pe an, plus cuppinguri sau prezentari, ajungem la concluzia ca nu prea a fost timp de stat. Macar a fost cafea. Nu neaparat spectaculoasa peste tot, dar la un nivel mediu. Pentru ca sa ne intelegem, or fi fost cafelele alea in majoritate arabice, dar cand au cateva luni de zile de la prajire sau/si le servesti in pahare de carton, deja nu mai vorbim de calitate.

    Cupping-uri au fost arhisuficiente, nu era timp sa te poti duce la toate, dar au fost pentru toate ‘gusturile’. Nu ii inteleg pe cei ce dau iama in acel colt al expozitiei, Roasters Village, si incep sa isi cumpere cafea de la mai mult de 6-7 prajitorii. Ii vezi cu bratele pline, cu pungile burdusite, cu ghiozdanele aproape de a exploda, de cate pungi de cafea isi cumpara. Inteleg, cumperi 1-2 pungi, mai faci niste shimburi cu oameni de acolo si ajungi la 4-5. Bai dar ajunge! Ca luati separat, toti ar spune ca trebuie sa consumam cafeaua aia in 1-2 saptamani, ca e vorba de prospetime si caracterul special al fiecarei origini. Si atunci ce faceti cu minim 2 kg de brew, care are deja minim 5 zile de cand e prajita? Dar na, poate nu sunt toti barista, prajitori sau clienti ai cafenelelor, si isi fac acasa cate 5 V60-uri zilnic.

    Pentru al doilea an consecutiv, Romania se plaseaza in primele 25 de tari la concursul mondial de barista. Si asta e o realizare incredibila, tinand cont de numele (si fondurile) tarilor ce s-au clasat sub noi. Poate ca meritam un loc mai bun, dar e clar ca juratii din acest concurs nu sunt de cea mai buna calitate. Evident ca nu toti, sunt un grup foarte capabil de a juriza la un nivel inalt – dar din pacate sunt prea putini. Iar pentru unii dintre cei cu semne de intrebare, am mari dubii ca intelegeau limba engleza la nivel mediu, mai ales ca pe cativa i-am auzit vorbind pe culoarele expozitiei. Trist dar fara solutie pentru moment.

    Eu nu sunt teribil de entuziasmat ca a castigat o fata. Pentru ca toata treaba asta nu ar trebui sa fie despre fete si baieti. Ar trebui sa fie despre ce a facut ala de pe locul 1 de a luat cu 60 de puncte mai mult decat locul 2 si cu 100 de puncte mai mult decat locul 3. 100 fuking puncte !!! E imens! Ca sa va faceti o idee, anul trecut, diferenta dintre locul 1-2 a fost de 18 puncte si intre 2-3 a fost de 1 punct. UN PUNCT! Si intre 1-6 a fost de 90 de puncte. Repetam, Agnieszka Rojewska a avut 60, respectiv 100 de puncte fata de ceilalti de pe podium !!! Pai dragi comentatori si scriitori de articole cu iz feminist, poate ASTA ar trebui sa fie subiectul de fapt. Cat de extraordinara a fost cafeaua ei si cat de slabe au fost cafelele celorlalti daca au fost asemenea diferente… Si mai e o chestie: nu va pare rau ca tipa asta a tinut un seminar acum cateva luni in Bucuresti si nu v-ati dus?

    Poate va intrebati care e faza cu pozele din acest articol, ca nu par ca sunt cumva decalate fata de ce am tot scris mai sus. Cumva sunt. WBC Regraphy 2017 este o carte minunata in care sunt prezentate rutinele celor 15 semifinalisti (Melody Lu din Taiwan nu apare) plus interviuri speciale. Si poate ca target-ul este un pic nisat, dar pentru orice barista care are o cat de mica inclinatie catre competitii, ar trebui sa fie ceva must have. Da, poate ca filmarile disponibile pe livestream sunt mai elocvente, dar parca altfel intelegi conceptul concurentilor cand citesti ce au spus si facut in ritmul propriu, oriunde si fara a fi intrerupt de reclame. Va mai dura ceva vreme pana editia din 2018 va fi gata asa ca va recomand sa o cumparati pe aceasta, mai ales ca inca e disponibila online aici.
    PS: da, petrecerea La Marzocco a fost pe o barca ce s-a plimbat prin Amsterdam, iar la barista party-ul oficial nu aveai voie sa iesi din incinta cu un pahar cu bere sa il bei pe terasa dar aveai voie sa fumezi iarba (pe fix aceeasi terasa).

    Despre o harta a cafelei din Bucuresti

    Daca primeam cate 10 lei pentru fiecare intrebare sau discutie cu subiectul “de ce nu faci/nu se face o harta cu cafenelele din Bucuresti”, imi plateam fara probleme o carte despre cafea. Dar nici nu am primit, nici nu am printat una si nici ceilalti nu s-au ‘miscat’ pe acest subiect.
    Pana saptamana trecuta. Cand in anumite cafenele au inceput sa apara niste harti cu un titlu mare: “Bucharest Specialty Coffee Map”. Si desi ar fi trebuit sa fie un motiv de bucurie, nu este.
    In majoritatea discutiilor anterioare despre un asemenea proiect, se ajungea la partea de finantare. Iar acolo, eram intr-un impas. Pentru ca era clar ca nu puteam cere bani cafenelelor sa apara intr-o harta “independenta” si ca solutia optima ar fi fost un sponsor principal care sa finanteze proiectul, ulterior putand fi stabilita si o trecere pe fonduri generate organic, ne cam opream cu discutiile. Asta si pentru ca orice harta fizica devine ‘trecuta’ dupa 2 luni de la editare (la cum se misca piata locala). Si nu aveam de unde sa dau 1000 de euro (costurile de print) la fiecare luna sa reeditez variante updatate. De aceea, am gasit ca solutie o pagina separata cu cafenele din Bucuresti (momentan). Care, desi este in mediul virtual, din motive de lipsa de timp, nu este completa si updatata.
    Doar ca “noi” greseam undeva. Ca intr-o harta a orasului (mai ales la prima editie), nu trebuie sa apara toate cafenelele. Ci trebuie sa apara doar cele ce vor PLATI SA APARA. Pentru ca altfel nu iese profit. De ce sa faci o chestie pentru comunitate din care sa avem cu totii de castigat, cand poti sa o faci in asa fel incat sa “vina cash-ul”? De ce sa iti bati capul cu 40-50 de locatii cand sunt suficiente 20 care sa plateasca? De ce sa investesti (sau sa atragi) fonduri proprii si sa faci o harta pe care o vinzi tuturor cafenelelor, iar ele sa o vanda catre clientul final (asa cum se intampla in alte orase) cu 5-10 lei, cand poti sa ceri banii inainte?
    Si pana la urma, poate ca asa este in business, iti urmezi interesul. Si iti asumi faza ca ii ‘uiti’ pe unii care nu si-au permis taxa de participare, ca oricum prea putini te pot intreba “de ce”. Si daca cineva ar intreba de ce Coftale nu este pe harta desi la ei si-au baut cafelele toti ce au dorit sa isi deschida locatii in orasul asta, ce le spuneti? De ce Boiler nu este prezenta in conditiile in care acolo lucreaza un multiplu campion barista al Romaniei? La fel si pentru First Coffee? Cafeaua de la Drip nu e buna in conditiile in care campionul barista al greciei intra in finala WBC cu cafea de la aceeasi prajitorie? De ce Bandit nu este considerata cafenea cu cafea de specialitate? Sau Artichoke? Ivy e prea central si nu mai era loc de print? Moony serveste cafeaua aia din Berlin si nu ne place asta? Plus atatia altii….E suficient sa raspunzi cu NU AU PLATIT!!!?!?!?! Pentru unii da, pentru mine nu. Si ceea ce putea sa fie ceva frumos, cu posibilitate de dezvoltare a comunitatii, pare ca se reduce la cati bani poate sa faca. Astept cu interes si aplicatia pentru mobil, cei ce nu au cotizat acum, o pot face lunar ca sa “existe”.

    Coffee news #13

    A trecut ceva timp de la precedenta serie de stiri, dar stiu ca si voi ati fost ocupati.

  • Sasa Sestic ajunge in Romania pentru a-si prezenta cartea, The Coffee Man, invitat de catre First Coffee. Se intampla pe 15 iunie, detaliile urmeaza sa soseasca pe pagina evenimentului.
  • Un roman isi prepara o cafea la moka pot intr-o parcare din Franta. Sariti direct la minutul 6
  • O multime de cafenele cauta barista in Bucuresti. Lista cu posturi disponibile o gasiti aici
  • Pentru ca pot, iar seria de Illy in cutii ready to drink este infioratoare, au decis ca e timpul pentru cold brew. Sper sa le iasa mai bine de data asta.
  • Sper sa le iasa acel cold brew la cutie, cel putin la fel de bun ca reclama asta realizata ca un film cu Andrea Bocelli
  • Comedians in cars getting coffee revine la Netflix din 6 iulie
  • In America, Starbucks creste preturile produselor. Iar oamenii sunt surprinsi de chestia asta. Poate asa afla ca acest ‘fruct’ nu e o chestie constanta si nelimitata in timp.
  • Si tot ‘la ei acolo’, numarul cafenelelor Starbucks a depasit numarul restaurantelor McDonalds. Asta ca sa nu ne mai intrebam de ce a platit Nestle 7 miliarde de dolari ca sa poata vinde produsele celor de la Starbucks.
  • Un algoritm ce iti va spune cat si cand sa bei cafea, urmeaza sa fie prezentat de ‘cercetatorii americani’
  • Cum au vazut cei de la European Coffee Trip experienta CoLab Bucuresti 2018, o gasiti urmanda acest link
  • De parca matcha latte nu era de ajuns, acum exista si broccoli latte.
  • Dupa ce a castigat licitatia pentru o cafenea din parcul tatarasi din Suceava, castigatorul si-a dat seama ca 3700 de euro lunar sunt cam multi bani si ca nu o sa faca profit niciodata. Asa ca si-a contestat ‘victoria’ si a obtinut reluarea licitatiei prin alta metoda.
  • Iar in Shanghai, exista deja un robot ce serveste bauturi vizitatorilor dintr-un mall. Din filmul asta, nu ma impresioneaza deloc. Nici macar cele minim 100 de sticle cu arome de deasupra masinariei. Dar prajitorul ala Stronghold din partea stanga, e intrigant.
  • A fost bine la CoLab Bucuresti(?)(!)

    Copyright Barista Guild of Europe


    Ca de fiecare data, parerile sunt impartite. Ambele semne de punctuatie pot fi valide, depinde de cum privim lucrurile. Le enumar eu pe ambele ca sa nu existe discutii (hahaha). Iar daca vor exista, macar sa porneasca de la ceva si sa ajungem intr-un final si la concluzii ce pot influenta pozitiv ‘piata’. Altfel, vom ramane mereu acceasi mana de oameni prezenti peste tot si la un moment dat ne vom plictisi unii de altii.

    Partea cu (!)

    • Doar simplul fapt ca s-a intamplat evenimentul asta in Bucuresti, trebuie sa ne bucure. Dupa Berlin sau Paris, sa fim noi miezul cafelei de specialitate din Europa, chiar si pentru 2-3 zile, este ceva nemaipomenit.
    • Organizatoric, per total, lucrurile mi s-au parut ca au mers bine in ziua dedicata prezentarilor. Poate ca ar fi fost necesar un timp un pic mai mare intre sesiuni, tocmai pentru a putea diseca cu ceilalti participanti subiectul propus.
    • Dupa semi-fiasco-ul Bucharest Coffee Festival in ceea ce priveste Hanul Gabroveni, acum s-a ‘simtit’ altfel. Sala de conferinte a fost super confortabila (poate mai putin la ultimul panel, cand au uitat sa mai porneasca aerul conditional), salile au fost suficient de mari pentru a acomoda workshop-urile si standurile pentru cafea iar pozitionarea centrala i-a ajutat pe cei veniti din afara tarii.
    • Felicitari prajitoriilor ce ne-au servit cafea in ziua doi. Desi sunt sigur ca si ei se asteptau la altceva, au facut tot posibilul sa ofere produse bune in pahare.
    • Felicitari si cafenelelor ce au participat in ziua 3 cu evenimente proprii. Faptul ca cineva ‘strain’ de Bucuresti putea alege unde sa isi petreaca timpul intr-un mod cat mai placut, cred ca a fost adevarat ceea ce a contat pana la urma pentru participanti.
    • Articolul continua, apasa aici pentru a vedea tot textul

    Si a trecut si festivalul si campionatul

    Bucurestiul, ca si Clujul de altfel, are nevoie de un eveniment dedicat cafelei. Acum cativa ani se organiza Tea & Coffee Festival, apoi a urmat Coffee Lovers Event iar de 3 ani exista Bucharest Coffee Festival (iar Clujul anul trecut a โ€˜primitโ€™ prima editie de Cluj Coffee Festival).

    Daca sunteti curiosi sa aflati cum au fost editiile anterioare, folositi functia de cautare, veti avea destule articole la indemana. Si opinia mea despre festival o spun avand trecutul spre comparatie.

    In primul rand, trebuie schimbat locul de desfasurare, Hanul Gabroveni nemaifiind o solutie. Este un articol destul de lung, apasa aici pentru continuare