Coffee news #15

  • Pentru pasionatii de gadget-uri inca nelansate, am doua propuneri de pe Kickstarter: FrankOne: The First One-Touch Specialty Coffee Brewer si Coffee Cubes. Nu voi baga bani in ele, dar na, fiecare face ce doreste.
  • O chestie evidenta, dar neacceptata de ‘industrie’: certificarile (de exemplu Fairtrade sau Rainforest) nu afecteaza pozitiv viata fermierilor. Wow! Si eu chiar credeam ca daca e pe eticheta o broscuta, producatorii se lafaie in puf.
  • Pe de alta parte, cei de la Rainforest Alliance au o campanie care urmareste cresterea brandului pe social media, treaba mascata printr-un concurs ‘dragut’. Jenant, dar ce nu face omul pentru niste premii?
  • Cei de la Sprudge s-au gandit mai bine si si-au data seama ca fara acoperirea campionatelor de barista din Statele Unite si mai ales fara accesul direct la World Barista Championship 2019 si World Brewers Cup 2019 din (surpriza) Boston (USA) sunt pe minus, au decis sa se reintoarca ca media parteneri ai World Coffee Events.
  • Dar stati! Ca la organizatiile astea (WCE, SCA) nu e totul roz. Il mai stiti pe Stephen Leighton, nu? Omul e probabil printre cele mai cunoscute figuri din industrie. Si a vrut si el sa fie NOMINALIZAT pentru alegerile board-ului SCA. Nominalizat? Exact! Nici macar nu l-au acceptat pe lista cu cei ce vor cere voturile membrilor! Practic, toate indemnuri din mailurile primite cu “Implica-te!, Ajuta!, Ofera-te voluntar!” sunt bullshit-uri. Intamplarea face sa cunosc doua persoane din ‘lista scurta’. Sunt oameni de treaba, ok in meseria lor, dar atat. Nu au nici experienta, notorietatea sau indrazneala lui Steve. Sunt aproape niste Viorica Dancila pentru actualii bosi ai organizatiilor.
  • Dar daca totusi doriti sa ii cunoasteti, astazi, 17 septembrie – ora 17’00, va avea loc un webcast cu candidatii. Va inregistrati urmand link-ul asta
  • Kaufland vinde (probabil) cea mai ieftina cafea: 7 lei pentru 500 de grame. Robusta 100% dar cand “cafeaua e cafea”, ce mai conteaza?
  • Cineva a incercat sa faca cafea la sous vide. Nu detin un asemenea aparat dar promit sa replic experimentul in curand.
  • Oare cum poti da 39 de dolari pe chestia asta numita Palmpress cand un Aeropress este mai ieftin si categoric mult mai bun? Nu stiu, dar cica intr-o luna au vandut 700 de bucati
  • Da, probabil stiti deja ca cei de la Coca Cola au cumparat Costa Coffee. Ce s-a spus mai putin este cat de mult inseamna Costa in ‘lume’. Si de fapt cam unde bat cei de la Cola: spre China! Care este, dupa UK, cea mai buna piata cu cele mai multe cafenele deschise. Dar ce m-a frapat pe mine, este tara care se gaseste pe locul 4. Pana nu am citit aici, nu as fi crezut: Polonia. In conditiile in care polonezii au oficial cam acelasi consum de cafea pe cap de locuitor ca Romania, ei au parte de 147 de cafenele Costa. Noi, fix zero. Ma rog, nu e o pierdere foarte mare, dar totusi, e clar cum suntem priviti din afara.
  • OMV Petrom vinde minim 70 de tone de cafea pe an.
  • Starbucks deschide noi locatii in Bucuresti: langa Tribunalul Bucuresti, in cladirea Day Tower; in Piata Victoriei unde a functionat pana acum o perioada Meron; in Pipera in cladirea Globalworth Campus. Iar Sibiul primeste a doua locatie Starbucks in cladirea Plaza 35. Si tot in Sibiu, ajunge (probabil) franciza 146 I love Coffee.
  • Fara legatura cu ce se intampla in piata noastra (sau poate nu?), lantul de cafenele Fika din Statele Unite, s-a declarat in faliment
  • Data viitoare cand cineva va spune despre Illy sau Lavazza ca nu urmaresc decat profitul prin cafea proasta, sa ii spuneti ca datorita parteneriatului dintre cele doua companii italiene, plus o armata de cercetatori, acum avem GRATUIT disecarea genomului de cafea red bourbon. Fisierele sursa le gasiti aici. Daca nu stiti cu ce se deschid fisierele fasta (si cum se interpreteaza), nu va mai bateti capul.
  • Hai sa fim mai atenti!

    Intotdeauna brand-urile (indiferent de natura lor), au stiut sa se lipeasca de oameni din industria disruptiva pentru a obtine un endorsment din partea ultimilor pentru profitul primilor. Nu este ceva nou si cu siguranta se va intampla si in viitor. Unde trebuie sa fie atenti cei ce se ‘inhama’ la aceasta metoda de promovare, indiferent ca e in cadrul job-ului zilnic sau o chestie ‘one off’, este ca nu trebuie sa uite tot doar pentru a da bine in materialul publicitar.
    Am doua exemple din care sa invatam cum sa nu facem. Pentru ca profesia trebuie respectata indiferent de brand-ul sub care lucram, mai ales in momentul in care ‘ne vede’ o tara intreaga.

    1. Redactia Vice, publica un advertorial sublim sub titlul: “Cât de ușor e să-ți faci acasă o cafea cum vezi numai la cafenelele tari din România“. Cand am dat click pe link, habar nu aveam ca e reclama, ma gandeam ca e un articol in care au descoperit ei adevarul absolut, cam cum au reusit cu articolul “Cum să scrii o descriere excelentă de Tinder ca să ai șanse la agățat“. Mda, jurnalism pur, dar pentru ca subiectul poate ma interesa (cel cu cafeaua), am dat click pe link. Si dau de un film, reclama la capsulele de la Beanz, prezentat de Caius Andrei. Cu Caius am lucrat si direct si indirect si as fi dorit sa aiba mai multa atentie la ce face acolo. Si avem urmatoarele imagini:
    Asa arata recipientul in care sunt introduse boabele de cafea “ca la cafenelele tari”. Problema e ca acele cafenele nu folosesc boabe de calitatea celor aratate cateva cadre mai tarziu, iar baristii ce lucreaza in acele locuri, nu ar lasa niciodata acel recipient sa ajunga atat de murdar si degradat. Este parte a echipamentului ce se curata zilnic, usor de spalat si de tinut intr-o stare perfecta. Doar uitarea unor boabe mult prea prajite, uleioase si rancede, pe o perioada lunga de timp, impreuna cu un spalat rar, cu agenti puternici pentru a scoate jegul, aduc o bucata de plastic in starea din film.

    Adevarat, prin anii 2010, cam asa aratau tamperele uzuale din piata horeca. Nu in Romania, ci in majoritatea cafenelelor din lume. Doar ca lucrurile s-au mai schimbat, iar acum, sunt o multime de tampere ce pastreaza o forma traditionala dar cu performante si ergonomie crescute. Prezentarea astuia ca un “tamper de cafeanea” e la fel de dubioasa ca partea din prezentare cu “cofeina e de buna calitate”. Iar partea cu somnul e atat de particulara, incat nu as fi adus-o in discutia aceasta.

    Iar tamperul ala are rezultatele din imaginea alaturata: o mare suprafata a cafelei nu este compactata, ceea ce va duce la o extractie defectuasa. Si ca tehnica dar si in gust. Si se vede cu ochiul liber ca a fost mult prea multa cafea in filtru si ca macinatura este de departe de a fi la o granulatie optima. Si nu cred ca il locurile alea tari la care se face referire in titlu, se observa chestiile astea. Sau poate ne raportam la locatii diferite si atunci toata aceasta discutie nu isi are rostul. Neahhhhhh!

    La inceputul filmului, eram atentionati ca vom avea un cappuccino de instastory. Rezultatul din ceasca nu va aduce multe like-uri si pe cuvant daca inteleg de ce nu a fost facut desenul in asa fel incat sa fie corect pozitionat in ceasca. Iar asta e facut ca in cafenele. Pe cel obtinut din capsule, nu mai avem ocazia sa il vedem. Plus ca mai este o chestie pe care o inteleg din aceasta reclama: ca sa iti poti face acasa un cappuccino ca in oras, iti trebuie aparatul Beanz, capsulele preferate, plus un espressor profesional la care sa faci crema de lapte. Am inteles gresit?

    Daca erau doar chestiile astea, pe cuvantul meu ca taceam. Ma faceam ca nu am vazut si o lasam sa se duca, asa cum se mai duc si alte subiecte pe care nu le prind. Doar ca astia, in textul ce insoteste filmul spun asa: “De-asta am vrut să-ți arătăm cum poți să-ți faci una pe bune, ca la ea acasă, în marile cafenele din centrul Bucureștiului și al Clujului“. Si astfel ei arata lumii cum fac astia in ‘centru’ si cum o poti face tu usor acasa. Si aici, draga Caius, ai gresit. Ca tu ai lucrat cu destule echipamente performante, ai baut suficiente cafele bune, ai servit mii de clienti, dar cred (sper) ca NICIODATA nu ai servit un espresso care s-a extras asa cum este prezentat in film.


    E inadmisibil sa prepari un espresso care sa curga in asa fel, chiar daca e cu cafea mai slaba calitativ – tot se poate obtine o curgere constanta si uniforma cu calibrarea corecta a rasnitei. Daca titlul era: “Uite ca aparatele noastre cu capsule fac extractia mai buna decat echipamentele profesionale din cafenele“, intelegeam extractia aia. Dar ca sa insinuezi ca in asa fel se extrage un espresso la cafelele din Bucuresti si Cluj, sa il dai exemplu si standard si sa fii de acord ca imaginile alea sa stea in acelasi cadru cu tine, e peste puterea mea de intelegere. Si este pacat…….
    PS: pe vremea cand Vice era si altceva decat cancan, facea documentare de genul asta: UK’s Scariest Debt Collector

    2. Pe-plus.ro e un portal dedicat industriei horeca ce ofera si “stiri” in format video. Cum sa ii iei in serios cand in ultima stire, prezentatorul spune de 4 ori numele Delivery Hero, cu S la sfarsit (Delivery Heros)? Sa spunem ca se compenseaza cu lista lunga de locuri de munca disponibile. Ei bine, pe canalul de youtube, exista si 3 prezentari produse pentru Julius Meinl Romania in care Mares Petre prepara cateva bauturi.
    Iar aici sunt cateva chestii care ma sacaie. Petre este primul campion national de barista din Romania. Pe vremea cand multi nu stiau cu ce merge mai bine o cafea, un biscuite sau o ciocolatica, el reprezenta in concursul din Londra 2010.
    De aceea mi se pare teribil de bizara enumerarea, prezentarea si prepararea unui “espresso scurt”. Ca barista care ai participat si participi la competitii internationale cu definitii clare ale preparatelor; ca om cu o mare experienta capatata in multe cafenele in ultimii ani; ca om ce a train-uit o multime de alti barista….. sa ajungi sa promovezi o bautura inexistenta (espresso scurt) si practic sa certifici o alta bautura inexistenta (espresso lung), mi se pare dezamagitor. Si asta pentru ca cei ce lucreaza in acelasi domeniu, care zi de zi au de schimbat mentalitati si preconceptii in legatura cu cafeaua preparata (proaspat prajita si uneori de specialitate), si care incearca sa distruga mitul espresso scurt/lung – nu au expunerea ce o ofera un brand ca Julius Meinl. Da, putem avea discutii despre brew ratio, despre cum este influentat procentul de extractie in functie de volum, de solubilele extrase la ratii diferite, dar hai sa incetam odata cu espresso scurt ca parte a unui meniu. Va rog!

    In orice concurs, cu situatia din poza alaturata, se pierdeau atatea puncte incat te puteai gandi ca totul a fost in zadar. In toate cele 3 filme, se vorbeste de calibrarea echipamentului pentru cafeaua folosita. Ei bine, extractia aia care incepe la 1 secunda dupa apasarea butonului, atat de rapida incat nu prea e timp de pus cestile sub portfiltru, numai calibrare nu imi pare. In cana din stanga, a ajuns cu mult mai putina cafea decat in cea din dreapta. Veti spune “si ce daca! ca a folosit-o doar pe cea din dreapta la prepararea bauturii!”. Ei bine conteaza. Ca daca tot vorbim de echipamente si calibrari si experienta, ar trebui sa fie totul perfect. Mai recititi o data punctul 1 daca nu a fost clar. Iar chestiile astea se intampla intr-un spatiu controlat, unde se puteau filma 10 extractii, calibrate, curate si produsele rezultate sa fie atat de bune incat sa te duci in Auchan sa iti cumperi o punga de cafea.

    Mai exista o neconcordanta in toate cele 3 prezentari: “dam flush pentru a curata garnitura”. In poza alaturata, vedeti cam care este constructia unui grup de espressor. Sageata cea mai de sus indica locul unde este garnitura. Cele 3 sageti in jos indica locul pe unde iese apa din grup. NICIODATA, apa care curge prin acel loc (fara interventia unui barist care sa foloseasca o perie), nu ajunge de una singura la garnitura !!! Garnitura este cu mult mai sus pozitionata decat locul pe unde iese apa! Altele sunt motivele pentru care se ‘da flush’, caracteristice fiecarui tip de espressor, dar in niciun caz, curatarea garniturii.

    Imi pare rau ca a trebuit sa scriu acest articol. Sau macar de l-as fi scris, dar “protagonistii” sa nu fie oameni cunoscuti, colegi, oameni cu care am stat si la munca si la bere. Trebuie insa sa intelegem ca deschiderea asta a brand-urilor catre oameni dintr-o nisa pe care pana de curand au ignorat-o, chiar daca acceptata, trebuie sa arate si faptul ca noi “astialalti” suntem altfel. Ca ne place ceea ce facem, ca punem pasiune in job-ul nostru, ca avem valori si puncte de vedere bine definite. Si chiar daca alegem sa facem reclama la capsule (eu insumi avand cateva postari despre acest subiect) sau lucram pentru o mare companie din domeniu, trebuie sa fim demni si sa ii facem pe ceilalti sa ne respecte prin ceea ce facem si nu sa ne ‘mulam’ pe un scenariu ales de cine stie ce director de creatie.

    Campionatul national de barista 2018 – WCIGS si WLAC

    Tocmai cand ma gandeam sa scriu despre alte competii de cafea, un anunt pe pagina de facebook a SCA Romania, deturneaza subiectul. Dar este foarte bine, pentru ca acum avem o data (12-14 octombrie) si o locatie (Cazinoul din Cluj Napoca), unde se vor desfasura finalele campionatelor nationale de barista, mai precis World Coffee in Good Spirits si World Latte Art Championship. La editia de acum 3 ani a Untold-ului, am petrecut multe ore in (si pe langa) cazinou, si m-am simtit minunat. Posibil sa fie cel mai frumos loc in care s-au desfasurat concursuri de barista din istoria celor organizate in Romania.
    Ca si la celelalte competitii SCA, concurentii trebuie sa fie membri confirmati si cu taxa achitata, iar inscrierile se pot face pana in data de 20 septembrie.
    Succes!


    Credit foto: ziarulclujean.ro

    Coffee news #14

  • Incepem cu una trista: Black Eye Coffee s-a inchis! Deschisa la sfarsitul anului 2013, a fost una din cafenelele in care puteai sa bei o cafea buna. Nu stiu ce s-a intamplat in ultima perioada de nu au mai mers lucrurile, poate si concurenta ce vinde o cafea cu lapte plus un croissant cu 6 lei sa aiba ceva de a face sau faptul ca vine vacanta de vara
  • O noua oportunitate de a invata de la niste oameni cu rezultate exceptionale pe plan international: Petra Vesela si Gwilym Davies. Invitati de Origo, in data de 26 Iulie 2018.
  • Tot de Origo organizat, prima editie Creators Cup Bucharest. Competitia asta e mult diferita fata de celelalte concursuri din lumea cafelei. In primul rand pentru ca, cafeaua nu e chiar pe primul plan. Ci dispozitivul cu care o prepari. Asa ca daca v-ati gandit la un moment dat la un device cu care sa extrageti ceva din boabele alea de cafea proaspat prajita, acum aveti ocazia sa il scoateti in lume. Se intampla pe 8 septembrie, detalii aici
  • Septembrie va fi o luna aglomerata: in 22 septembrie, in cadrul True Artisan Cafe, se intampla editia numarul 3 din Campionatul national de aeropress 2018. Sper ca stiti ca norocosul castigator va merge in Australia la World Aeropress Championship, da?
  • Piata de cafea mondiala e intr-o mica criza: productie scauta comparativ cu anul trecut, exporturi scazute per total, preturi scazute la vanzare. Cam nasol.
  • Grecii de la Gregory’s s-au decis ca totusi e bine in Romania si se intorc. Nu ma intereseaza foarte tare stirea asta, ca nu e ca si cand ar folosi cafea proaspat prajita, dar ma amuza, ca si la altii, ca vin cu planuri de dezvoltare de tot rasul. In momentul lor trecut de glorie, aveau 10 locatii. Acum viseaza la 80 locatii in 5 ani. Yeah right!
  • Vad tot felul de prostii share-uite pe facebook despre/cu cafea. Unele banale, altele fara substanta. Iar cand cineva este laudat intr-o revista internationala, liniste. Ma bucur enorm ca cei de la Hedone au ditamai articolul dedicat companiei lor, mi-au placut cum s-au prezentat la Host 2017, iar rasnita lor pentru acasa se pare ca e “ceea ce trebuie” (din auzite, nu am testat). Cititi si keep calm!
  • O reactie asemanatoare a ‘comunitatii’ am observat si in cazul interviurilor lui Radu. Videoclipul cu Paul de la Boiler Coffee Shop a strans 100 vizualizari iar cel cu fucking campionul mondial Sasa Sestic are 50 de vizualizari. Cam atat putem, nu?
  • In Seattle, au fost interzise paiele si scobitorile din plastic. In Romania nu putem face nici macar reciclare selectiva. Sunt curios cand vor intra in vigoare directivele europene, cum o mai cotim.
  • Un articol ce incearca sa ne faca sa credem ca pentru planeta e mai bine daca vom consuma cafeaua instant, ce este plimbata si procesata de nenumarate ori, fata de cafeaua boabe. Fiecare il citeste in nota proprie.
  • Dar daca doriti sa vedeti ce inseamna cu adevarat relatii corecte si sanatoase, cititi raportul celor de la Coffee Colective. Un exemplu de urmat pentru orice prajitorie/cafenea.
  • Un reportaj video cretin despre cum sa economisesti bani intr-un coffee shop. Implica impartirea unui latte in 2 pahare mai mici 🙁
  • Sigur ati auzit ca in California un judecator a decis prin decizie oficiala cum ca, cafeaua provoaca cancer. Intre timp, dupa ce s-au studiat peste 1000 de rapoarte ce aveau legatura cu subiectul, s-au hotarat sa dea o noua decizie prin care sa spuna ca de fapt nu provoaca nimic (legat de cancer).
  • O initiativa “interesanta” a celor de la Coffee 2 Go: au creat un frappe cu proteine. Ce ma deranjeaza este aducerea in prim plan a unui medic ce ne spune ca e bine ca cele 23 de grame de proteine vin cu doar 200 calorii. Pai domnule doctor si stimati inventatori, nu mai bine mananc o conserva de sardine care pe langa faptul ca are aceleasi valori ale ravnitelor proteine, e si mai ieftina decat bomba aia cu robusta?
  • Lavazza isi promoveaza noul centru de training prin toate blogurile de specialitate. Dar na, agentia stie sa faca afisari.
  • La final, una mai veche: cum sa nu faci client service cand lucrezi intr-o cafenea.
  • WBC Regraphy

    Pentru ca in ultimele zile in loc sa vorbim despre World Barista Championship 2018 si World of Coffee; despre clasarea reprezentantului Romaniei (Adrian Avasilcai) pe locul 22 mondial (din 57 de competitori); despre faptul ca in sfarsit a castigat o fata, Agnieszka Rojewska din Polonia, am stat sa vorbim despre un pliant publicitar numit pompos Specialty Coffee Map, ma intorc un pic la subiectele ‘pierdute’.

    La primul contact cu locul de desfasurare a expozitiei World of Coffee, am fost un pic dezamagit. Era apoape de ora inchiderii programului de vizitare, am trecut relativ rapid printre standuri, iar prima impresie a fost ca este “mic”. Si ca in 2-3 ore, probabil voi termina de trecut prin toate standurile. Poate ca in realitate asa a fost, insa, in zilele ce au urmat, cu greu am reusit sa trec prin toate standurile. Pentru ca (aproape) peste tot oamenii doreau sa iti spuna cu lux de amanunte ce fac si ce produse au, sa te intrebe cu ce te pot ajuta in desfasurarea activitatii zilnice si alte gimmic-uri de marketing. Daca adaugati la asta si dorinta de a vedea cat mai multi competitori, intalnirile cu diverse persoane din lumea cafelei pe care le vezi cel mult o data pe an, plus cuppinguri sau prezentari, ajungem la concluzia ca nu prea a fost timp de stat. Macar a fost cafea. Nu neaparat spectaculoasa peste tot, dar la un nivel mediu. Pentru ca sa ne intelegem, or fi fost cafelele alea in majoritate arabice, dar cand au cateva luni de zile de la prajire sau/si le servesti in pahare de carton, deja nu mai vorbim de calitate.

    Cupping-uri au fost arhisuficiente, nu era timp sa te poti duce la toate, dar au fost pentru toate ‘gusturile’. Nu ii inteleg pe cei ce dau iama in acel colt al expozitiei, Roasters Village, si incep sa isi cumpere cafea de la mai mult de 6-7 prajitorii. Ii vezi cu bratele pline, cu pungile burdusite, cu ghiozdanele aproape de a exploda, de cate pungi de cafea isi cumpara. Inteleg, cumperi 1-2 pungi, mai faci niste shimburi cu oameni de acolo si ajungi la 4-5. Bai dar ajunge! Ca luati separat, toti ar spune ca trebuie sa consumam cafeaua aia in 1-2 saptamani, ca e vorba de prospetime si caracterul special al fiecarei origini. Si atunci ce faceti cu minim 2 kg de brew, care are deja minim 5 zile de cand e prajita? Dar na, poate nu sunt toti barista, prajitori sau clienti ai cafenelelor, si isi fac acasa cate 5 V60-uri zilnic.

    Pentru al doilea an consecutiv, Romania se plaseaza in primele 25 de tari la concursul mondial de barista. Si asta e o realizare incredibila, tinand cont de numele (si fondurile) tarilor ce s-au clasat sub noi. Poate ca meritam un loc mai bun, dar e clar ca juratii din acest concurs nu sunt de cea mai buna calitate. Evident ca nu toti, sunt un grup foarte capabil de a juriza la un nivel inalt – dar din pacate sunt prea putini. Iar pentru unii dintre cei cu semne de intrebare, am mari dubii ca intelegeau limba engleza la nivel mediu, mai ales ca pe cativa i-am auzit vorbind pe culoarele expozitiei. Trist dar fara solutie pentru moment.

    Eu nu sunt teribil de entuziasmat ca a castigat o fata. Pentru ca toata treaba asta nu ar trebui sa fie despre fete si baieti. Ar trebui sa fie despre ce a facut ala de pe locul 1 de a luat cu 60 de puncte mai mult decat locul 2 si cu 100 de puncte mai mult decat locul 3. 100 fuking puncte !!! E imens! Ca sa va faceti o idee, anul trecut, diferenta dintre locul 1-2 a fost de 18 puncte si intre 2-3 a fost de 1 punct. UN PUNCT! Si intre 1-6 a fost de 90 de puncte. Repetam, Agnieszka Rojewska a avut 60, respectiv 100 de puncte fata de ceilalti de pe podium !!! Pai dragi comentatori si scriitori de articole cu iz feminist, poate ASTA ar trebui sa fie subiectul de fapt. Cat de extraordinara a fost cafeaua ei si cat de slabe au fost cafelele celorlalti daca au fost asemenea diferente… Si mai e o chestie: nu va pare rau ca tipa asta a tinut un seminar acum cateva luni in Bucuresti si nu v-ati dus?

    Poate va intrebati care e faza cu pozele din acest articol, ca nu par ca sunt cumva decalate fata de ce am tot scris mai sus. Cumva sunt. WBC Regraphy 2017 este o carte minunata in care sunt prezentate rutinele celor 15 semifinalisti (Melody Lu din Taiwan nu apare) plus interviuri speciale. Si poate ca target-ul este un pic nisat, dar pentru orice barista care are o cat de mica inclinatie catre competitii, ar trebui sa fie ceva must have. Da, poate ca filmarile disponibile pe livestream sunt mai elocvente, dar parca altfel intelegi conceptul concurentilor cand citesti ce au spus si facut in ritmul propriu, oriunde si fara a fi intrerupt de reclame. Va mai dura ceva vreme pana editia din 2018 va fi gata asa ca va recomand sa o cumparati pe aceasta, mai ales ca inca e disponibila online aici.
    PS: da, petrecerea La Marzocco a fost pe o barca ce s-a plimbat prin Amsterdam, iar la barista party-ul oficial nu aveai voie sa iesi din incinta cu un pahar cu bere sa il bei pe terasa dar aveai voie sa fumezi iarba (pe fix aceeasi terasa).

    Despre o harta a cafelei din Bucuresti

    Daca primeam cate 10 lei pentru fiecare intrebare sau discutie cu subiectul “de ce nu faci/nu se face o harta cu cafenelele din Bucuresti”, imi plateam fara probleme o carte despre cafea. Dar nici nu am primit, nici nu am printat una si nici ceilalti nu s-au ‘miscat’ pe acest subiect.
    Pana saptamana trecuta. Cand in anumite cafenele au inceput sa apara niste harti cu un titlu mare: “Bucharest Specialty Coffee Map”. Si desi ar fi trebuit sa fie un motiv de bucurie, nu este.
    In majoritatea discutiilor anterioare despre un asemenea proiect, se ajungea la partea de finantare. Iar acolo, eram intr-un impas. Pentru ca era clar ca nu puteam cere bani cafenelelor sa apara intr-o harta “independenta” si ca solutia optima ar fi fost un sponsor principal care sa finanteze proiectul, ulterior putand fi stabilita si o trecere pe fonduri generate organic, ne cam opream cu discutiile. Asta si pentru ca orice harta fizica devine ‘trecuta’ dupa 2 luni de la editare (la cum se misca piata locala). Si nu aveam de unde sa dau 1000 de euro (costurile de print) la fiecare luna sa reeditez variante updatate. De aceea, am gasit ca solutie o pagina separata cu cafenele din Bucuresti (momentan). Care, desi este in mediul virtual, din motive de lipsa de timp, nu este completa si updatata.
    Doar ca “noi” greseam undeva. Ca intr-o harta a orasului (mai ales la prima editie), nu trebuie sa apara toate cafenelele. Ci trebuie sa apara doar cele ce vor PLATI SA APARA. Pentru ca altfel nu iese profit. De ce sa faci o chestie pentru comunitate din care sa avem cu totii de castigat, cand poti sa o faci in asa fel incat sa “vina cash-ul”? De ce sa iti bati capul cu 40-50 de locatii cand sunt suficiente 20 care sa plateasca? De ce sa investesti (sau sa atragi) fonduri proprii si sa faci o harta pe care o vinzi tuturor cafenelelor, iar ele sa o vanda catre clientul final (asa cum se intampla in alte orase) cu 5-10 lei, cand poti sa ceri banii inainte?
    Si pana la urma, poate ca asa este in business, iti urmezi interesul. Si iti asumi faza ca ii ‘uiti’ pe unii care nu si-au permis taxa de participare, ca oricum prea putini te pot intreba “de ce”. Si daca cineva ar intreba de ce Coftale nu este pe harta desi la ei si-au baut cafelele toti ce au dorit sa isi deschida locatii in orasul asta, ce le spuneti? De ce Boiler nu este prezenta in conditiile in care acolo lucreaza un multiplu campion barista al Romaniei? La fel si pentru First Coffee? Cafeaua de la Drip nu e buna in conditiile in care campionul barista al greciei intra in finala WBC cu cafea de la aceeasi prajitorie? De ce Bandit nu este considerata cafenea cu cafea de specialitate? Sau Artichoke? Ivy e prea central si nu mai era loc de print? Moony serveste cafeaua aia din Berlin si nu ne place asta? Plus atatia altii….E suficient sa raspunzi cu NU AU PLATIT!!!?!?!?! Pentru unii da, pentru mine nu. Si ceea ce putea sa fie ceva frumos, cu posibilitate de dezvoltare a comunitatii, pare ca se reduce la cati bani poate sa faca. Astept cu interes si aplicatia pentru mobil, cei ce nu au cotizat acum, o pot face lunar ca sa “existe”.

    Coffee news #13

    A trecut ceva timp de la precedenta serie de stiri, dar stiu ca si voi ati fost ocupati.

  • Sasa Sestic ajunge in Romania pentru a-si prezenta cartea, The Coffee Man, invitat de catre First Coffee. Se intampla pe 15 iunie, detaliile urmeaza sa soseasca pe pagina evenimentului.
  • Un roman isi prepara o cafea la moka pot intr-o parcare din Franta. Sariti direct la minutul 6
  • O multime de cafenele cauta barista in Bucuresti. Lista cu posturi disponibile o gasiti aici
  • Pentru ca pot, iar seria de Illy in cutii ready to drink este infioratoare, au decis ca e timpul pentru cold brew. Sper sa le iasa mai bine de data asta.
  • Sper sa le iasa acel cold brew la cutie, cel putin la fel de bun ca reclama asta realizata ca un film cu Andrea Bocelli
  • Comedians in cars getting coffee revine la Netflix din 6 iulie
  • In America, Starbucks creste preturile produselor. Iar oamenii sunt surprinsi de chestia asta. Poate asa afla ca acest ‘fruct’ nu e o chestie constanta si nelimitata in timp.
  • Si tot ‘la ei acolo’, numarul cafenelelor Starbucks a depasit numarul restaurantelor McDonalds. Asta ca sa nu ne mai intrebam de ce a platit Nestle 7 miliarde de dolari ca sa poata vinde produsele celor de la Starbucks.
  • Un algoritm ce iti va spune cat si cand sa bei cafea, urmeaza sa fie prezentat de ‘cercetatorii americani’
  • Cum au vazut cei de la European Coffee Trip experienta CoLab Bucuresti 2018, o gasiti urmanda acest link
  • De parca matcha latte nu era de ajuns, acum exista si broccoli latte.
  • Dupa ce a castigat licitatia pentru o cafenea din parcul tatarasi din Suceava, castigatorul si-a dat seama ca 3700 de euro lunar sunt cam multi bani si ca nu o sa faca profit niciodata. Asa ca si-a contestat ‘victoria’ si a obtinut reluarea licitatiei prin alta metoda.
  • Iar in Shanghai, exista deja un robot ce serveste bauturi vizitatorilor dintr-un mall. Din filmul asta, nu ma impresioneaza deloc. Nici macar cele minim 100 de sticle cu arome de deasupra masinariei. Dar prajitorul ala Stronghold din partea stanga, e intrigant.