Cand incepem?

Cafeaua a fost mereu prezenta in vietile noastre. Chiar si inainte de 1989. Cumva, fiecare avea in casa o punga de cafea, pentru ‘ocazii’. Pachetul de Kent lung si cel de cafea era “atentia” cu care te duceai la scoala, medic sau aiurea. Existau si magazine de cafea proaspat prajita (dar am mari dubii asupra calitatii si vechimii acesteia), de unde cei un pic mai privelegiati isi puteau cumpara ‘suta’ de pulbere maronie. Majoritatea nu vor sa isi aminteasca cum ca la un moment dat se gasea doar nechezol sau cafele robusta refuzate de alte tari. Deschiderea pietelor de dupa revolutie a facilitat intrarea pe piata a multor brand-uri. Multe dintre ele avand o calitate cel putin indoielnica, in continuare cafeaua robusta facand ravagii intr-o masa de oameni ce doreau sa consume ‘cafea din Italia’ cu preturi din Romania. Interesant este ca si astazi, dupa atatia ani, nu reusim sa ne desprindem de trecut, mentalitatile si aspiratiile (pe acest subiect) ramanand aproape neschimbate. Asa si-a facut loc la orice colt de strada automatul de cafea cu 1 leu. Sau cafelele din supermarket-uri ambalate frumos si cu publicitate intensa, cu preturi finale mai mici decat 1 kilogram de cafea verde de calitate.
Se spune ca pentru a avea o cariera de succes intr-un domeniu trebuie sa incepi de tanar. Sa acumulezi experienta prin ani si ani. Daca ne gandim ca ‘lucram’ cu cafeaua de cand suntem adolescenti, ar trebui ca acel criteriu de timp sa fie indeplinit. Si pentru majoritatea dintre noi chiar este. Eu pot fi catalogat drept exceptie, pasiunea pentru cafea declansandu-se tarziu, cu ocazia unei vacante in Germania. Acolo am gustat o cafea preparata altfel decat o faceam eu acasa sau de barmanii din Romania. E posibil ca acea cafenea sa livreze astazi un produs ce nu m-ar mai fascina, dar in Berlin au aparut intre timp niste locuri fantastice unde poti fi lovit (in sensul foarte bun) de o cafea senzationala, servita de oameni pe masura. Iar unii dintre ei sunt romani, barista ce s-au simtit neapreciati sau limitati in zona asta mioritica.
Cei ce doresc sa isi deschida o cafenea in care (cel putin in prima faza) sa si munceasca, dar si cei ce doresc sa afle mai multe despre cafea decat gasesc in articolele din ziare (celebrele studii), ar trebui sa urmeze un curs (macar basic) de barista. Nu costa o avere, te intalnesti cu oameni diversi, inveti enorm de multe lucruri si iti urmezi pasiunea. Si nimeni nu o sa te judece ca la 35 de ani vrei sa ‘te apuci’ de cafea. Sau ca incerci sa il intelegi pe baiatul ala ciudat pe care l-ai angajat de curand, care te bate la cap ca espressor-ul trebuie curatat zilnic, ca extractia nu este buna sau ca boilerul este la fel de constant ca prognoza meteo. Sunt cateva locuri unde va puteti instrui, unde va puteti perfectiona si de unde veti iesi cu o alta imagine a acestui domeniu atat de ofertant. Cautati, comparati si actionati pentru voi. Prin simplul fapt ca ati citit pana la sfarsitul acestui articol, dovediti ca puteti si doriti sa va dezvoltati.
Sunt oameni de 80 de ani ce au inceput sa ia meditatii de limba engleza doar ca sa se poata intelege cu nepotii din Anglia atunci cand sunt sunati. Sunt persoane ce dupa 8-10 ore de munca la birou, isi fac timp pentru o ora la atelierele de creatie. Altii ofera in timpul liber asistenta celorlalti chiar daca ar putea sa ii cheme in timpul programului si sa ii taxeze.
Determinare, pasiune, implicare.
Incepeti ACUM !!!

Subiecte asemanatoare:

Ziua internationala a cafelei 2015 Cum Nestle si Nespresso ne cred prosti Numele (oare) conteaza ? Tchibo la London Coffee Festival 2017. Plus un bilet gratis de intrare.