Campionatul national de barista 2017 si Campionatul national de Aeropress 2017 s-au terminat. Concurentii au plecat acasa, standurile s-au strans si intr-un timp relativ scurt, vor disparea din mintea majoritatii participantilor. Si pentru ca de la o varsta, memoria incepe sa nu mai functioneze cum trebuie, voi lasa aici cateva chestii care au fost/nu au fost cum trebuie si care poate vor fi imbunatatite (daca se considera necesar) pentru editiile viitoare.
1. Cluj coffee festival:
Clujul chiar merita un festival al cafelei. Dupa Bucuresti, este al doilea pol al cafelei proaspat prajite de specialitate. Numarul coffee shop-urilor este in continua crestere plus o expansiune in afara limitelor orasului (vezi Narcoffee in Bucuresti) iar oamenii reactioneaza pozitiv la tot ce se intampla pe aceasta zona a horeca. De aceea, dupa experientele din Bucuresti, cred ca locul ales pentru desfasurarea festivalului (Impact Hub) a fost gresit. In primul rand ca fiind un spatiu gandit pentru alte activitati, totul parea impersonal si desi exista o camera cu un tavan de sticla, nu putea doar acest detaliu sa te faca sa zici “ce loc misto pentru un festival cu cafea”. Desi cu cei ce am vorbit (localnici) mi-au spus ca e usor de ajuns acolo, am ‘reusit’ sa parcurg distanta centru-impact hub si cu transportul local si cu taxiul sau masini personale si nu mi s-a parut ca e un drum scurt sau accesibil. Dar cum si mie mi se pare usor de ajuns din Tineretului la Mega Mall, poate si ei au acelasi sentiment. Doar ca …. nu au venit.Mda. Ori promovarea nu a fost suficienta ori chiar ala e maximul de participanti la un astfel de eveniment in Cluj. Nu ma intelegeti gresit, la fiecare stand erau 1-2 oameni (10 standuri in total) dar de multe ori doar se roteau intre ei si nu am avut niciodata senzatia de prea plin. Evident, compar cu festivalul din Bucuresti, unde au fost momente cand credeam ca vor opri accesul altor persoane in acea zona. Ce mi-a placut insa, a fost ca mult mai multi dintre vizitatori, au stat sa se uite la competitia de barista si pareau sincer interesati de ce se intampla pe scena. 2. Campionatul national de barista
Cred cu tarie ca etapele regionale (macar 2-3) trebuie reintroduse. Baristilor le sunt extrem de folositoare aceste etape intermediare si le pot creste increderea in sine si in ceea ce pot realiza. Una e sa te prezinti in finala nationala pentru prima data cu o rutina complexa si alta e sa o fi facut deja in fata altor jurati si de unde ai primit feedback si stii ce trebuie sa imbunatatestiAr fi benefica si celor ce doresc sa jurizeze aceste competitii. Evident cu ajutorul celor de la Specialty Coffee Association care ar trebui sa trimita 1-2 jurati pentru a creste calitatea procesului de notare si feedback. Sunt convins ca exista potential si in aceasta zona si beneficiile industriei in general ar creste daca am avea mai multi jurati cu o recunoastere internationala.Doar ca cei ce ne sunt ‘trimisi’ chiar trebuie sa fie buni. Si asta pentru ca si concurentii nostri fac eforturi (uneori mai mari decat cei din alte tari mai dezvoltate) sa se prezinte cu o cafea fabuloasa si cu o prezentare pe masura. Iar daca juriul este susceptibil de subiectivism sau de slaba pregatire, tot procesul de selectie este invariabil viciat. Si ‘vorbele’ vor ramane multi ani pe buzele unora.Si astfel s-ar fi evitat ca sa fie anuntati cei 6 finalisti sambata seara iar in finala efectiva de duminica sa participe 7 barista, doar pentru ca cineva a uitat sa calculeze toate notele obtinute de unul dintre ei. Este atat de grav acest incident incat pune la indoiala intreg procesul de jurizare pana in acel moment. Si este pacat pentru munca ambelor parti.Mentionam mai devreme ca vizitatorii au fost dispusi sa stea sa priveasca competitia. Problema la astfel de concursuri este ca masa de jurizare este inalta, juratii stau de obicei in picioare sau pe scaune de bar, espressorul este o bucata mare de metal iar juratii de tehnic se tot misca prin toata zona. Si astfel ca publicul ramane doar cu partea audio (asta cand merge microfonul) iar impactul prezentarii este minim. Un ecran al unui proiector pus undeva sus, intre cele doua statii de concurs, plus 2-3 camere mobile, ar fi putut crea premisele unei audiente si mai mari pentru ca ar fi vazut efectiv ce fac nebunii aia pe scenaSi pentru ca a trecut o saptamana de la campionat si nici pana in acest moment nu a aparut clasamentul oficial cu punctajele obtinute, las eu aici pozitiile finale:
Locul 1 – Lavinia Toma
Locul 2 – Cezara Cartes
Locul 3 – Flavia Opris
Locul 4 – Pavel Iulian
Locul 5 – Claudiu Stavrica
Locul 6 – Adi Gabriel
Locul 7 – Baias Tudor 3. Campionatul national de roasting
Tin sa le multumesc celor de la prajitoria Hot Pipes pentru ca si-au pus la dispozitie timpul si spatiul de productie pentru desfasurarea acestei competitii. Nu multi ar fi acceptat sa se opreasca din activitatile zilnice si sa primeasca o masa de oameni cu nevoi specifice fiecaruia.Sunt cateva specificatii in regulamentul oficial care permit asociatiilor nationale sa organizeze concursul in alte conditii decat cele “mondiale”. Si aici devine dubios. S-a pastrat cantitatea de prezentat juratilor la 1,5 kg. Problema este ca in regulamentul oficial, cantitatea de cafea pusa la dispozitia concurentului este de 6 kg iar in decurs de 30 minute (sau o ora pentru training sau blend) sa faca oricate prajiri doreste. Dar la Cluj au fost distribuite 3,5 kg pentru fiecare concurent. Pe care nu le puteai praji decat intr-o singura sarja deoarece, daca ai fi ales sa imparti cantitatea, riscai sa nu poti prezenta cele 1,5 kg juriului din cauza pierderii de greutate din timpul prajirii.Singura cafea testata mai amanuntit a fost cea de Single Origin (in acest caz o Guatemala) deoarece pe aceasta cafea s-a facut si partea de green grading. Celelalte 3 origini pentru blend (Costa Rica – honey, Etiopia – washed, Kenia – washed) nu au mai putut fi testate decat olfactiv. Si e destul de greu sa spui inainte de a praji macar o data o cafea, ce pierdere vei avea la final, nu?Iar asta s-a intamplat pentru ca “nu avem mai multa cafea” si proba de sample roasting nu a existat. 2 factori extrem de importanti in stabilirea unui proces corect de prajire.Cafeaua de la green grading a fost foarte proasta (detaliu comunicat ulterior chiar de catre head judge) iar conditiile de evaluare nu au fost tocmai optime (lipsa de lumina suficienta). Astfel toti concurentii au avut cu mult mai putine defecte gasite decat ar fi trebuit. Astfel de situatii se pot rezolva atat de usor: o cafea curata in care sunt introduse un numar cunoscut de defecte. Ar fi si mai usor de jurizat si nu ar trebui juratii sa “ia la mana” cafeaua fiecarui concurent sa vada daca nu cumva au mai uitat una-alta.Toti prajitorii stiu ca un blend este unul din cele mai inconstante chestii din cafea, mai ales atunci cand este compus din 3 sau mai multe cafele. Este practic imposibil ca proportiile dintre cele 3 componente (in acest caz) sa fie egale shot dupa shot. Este cel putin aiurea ca un prajitor sa gandeasca un blend (chiar daca nu a apucat sa prajeasca inca nimic din cafea) dar fara sa aiba vreo garantie ca si in ceasca de degustare va avea aceleasi proportii. Veti spune ca ‘da, dar li se poate intampla tuturor’. Sigur ca se poate, dar doar faptul ca se aplica tuturor nu face regula asta corecta. Daca in viata reala nu prea sunt multe solutii pentru problema blendului, in conditii de concurs se poate rezolva (din nou) usor: concurentul sa prezinte 1,2,3..10 plicuri de x grame cu blendul exact dorit de el. Astfel, toata lumea e sigura ca fix cafeaua aia a vrut concurentul sa fie evaluata si nu niste boabe care au fost primele in punga.Folosirea programului Cropster cred ca trebuia corelata cu partea de prognoza a profilului si de urmarire a lui pentru cafeaua din concurs. Altfel, nu a fost decat un ceas mai scump, care nu a mers mereu si care a generat suficiente discutii incat tot demersul sa fie privit cu neincredereSi pentru ca nici pentru acest concurs nu s-au publicat rezltatele, luati de aici:
Locul 1 – Katy Beatrice
Locul 2 – Ernest Valentin
Locul 3 – Marius Nica 4. Campionatul national de Aeropress
Dupa succesul nebun de anul trecut, pretentiile erau extrem de mari. Si premiile pe masura, castigatorul mergand in Seoul la campionatul mondial de AeropressDe aceea si taxa de participare de 150 de lei. Si din cauza acestei taxe, probabil s-au inscris (dupa cele 2 extinderi a perioadei oficiale) toti cei 54 de concurenti, dar de platit efectiv nu au fost decat 27. Dezamagitor din punctul meu de vedere.Poate unul din motivele renuntarii a fost si cafeaua folosita. Inainte si dupa competitia de anul trecut (iar acum si la aceasta) s-a discutat despre alinierea la ‘regula’ din alte tari ca toti cei ce concureaza sa foloseasca aceeasi cafea. Iar la final sa castige cel ce poate produce cel mai bun rezultat folosind acelasi echipament. Nu stiu inca de ce nu s-a mers pe aceasta varianta, mai ales ca partea de logistica nu pare extrem de complicata, dar cu prima ocazie voi intreba.Locatia de anul trecut a fost intr-o zona dubioasa, mai greu accesibila publicului larg. Cea de anul acesta a fost cat se poate de centrala. Cu toate acestea, am vaga impresie ca numarul total de vizitatori a fost mai mic. Plus ca cele doua parti ale evenimentului erau oarecum “rupte”, nu era o legatura fluida intre ele. Cred ca multi se opreau in zona de la intrare, zona de concurs si doar mult mai tarziu aflau ca mai este o camera ce apartine festivalului.Cred ca a fost buna ideea cu cele 2 espresso si brew bar-uri, dar ar fi trebuit cumva semnalizate mai bine. Daca nu s-ar fi facut uneori coada de 3-4 persoane, cei ce ar fi intrat in acele momente in acea zona, nu ar fi stiut ca de acolo si-ar fi putut lua bauturile gratuite.Cred ca asezarea un pic dezordonata de anul trecut a facut ca totul sa para mai natural fata de alinierea standurilor de anul acesta, mult mai riguroasa.Daca am avut de comentat pentru lipsa de imagini “pentru tot poporul” de la Cluj, aici a fost tocmai invers. Cei de la Beans&Dots au avut live feed pe facebook, filmari cu minim 2 camere profesionale si o calitate finala superba.Mi-a placut ca unul din jurati, in discursul de incheiere a spus ca important in aceasta lume e sa iti faci relatii. Iar apoi a fost un cupping semi-privat in care si-a prezentat “oferta” de cafele. Exact. Acele cafele ce trec de 300 euro pe kilogram. Marketing pe paine.Iar nu s-a mai “intamplat petrecerea”. Daca la finalele mondiale, tot evenimentul este presarat cu mancare, bautura si muzica, pe meleagurile noastre lumea a fost mult prea linistitita din toate punctele de vedere. Pacat, parea ca putem mai mult.Pentru eternitate, clasamentul final:
Locul 1 – Sebastian Hogea
Locul 2 – Robert Tancau
Locul 3 – Sorin Luca Cam atat, este posibil sa mai fi uitat unele chestii dar macar cu ce am scris pana in acest moment sa ramanem pentru competitiile viitoare
