Allegra “produce” de cativa ani London Coffee Festival. Cum popularitatea a crescut de la an la an, iar piete noi apareau la orizont, au decis ca si Amsterdamul merita propriul sau festival. Impreuna cu cel din New York, au reusit sa creeze o retea de evenimente cu o vizibilitate foarte mare. Cu siguranta le-ar fi placut sa aiba in portfoliu si festivaul din Berlin dar altcineva are intaietate acolo.
Pe mine Londra nu m-a convins. Si am decis ca doar intr-un caz exceptional ma voi mai intoarce acolo. Cum inca nu am viza de Statele Unite, mi-a ramas ca si festival european (pe langa cel din Berlin la care am fost in toamna), cel din Amsterdam. Da, probabil ca deja zambiti. Asa cum a zambit toata lumea cand a aflat ca World Barista Championship 2018 o sa se desfasoare tot acolo. Deja gandurile zboara la celebrul cartier rosu cu cele doua atractii principale: sex si droguri. Acum…
eu am vazut cum se transforma diversi barista la petreceri doar cu alcool. Faptul ca vor avea liber si la iarba, ma inspaimanta. Dar mai e pana atunci. Revenim in 2016, la un festival de la care aveam pretentii mari. Si am fost un pic dezamagit.
Si prima dezamagire am avut-o cu cafenelele ce serveau specialty. In fotografia alaturata este harta cu locurile unde am dorit sa ajung, unde vedeti si un cerculet rosu inseamna ca am si baut minim 2 cafele. Dupa cum se observa, am fost in destule locatii ca sa imi pot face o minima idee a ‘pietei’. Si daca facem o comparatie doar cu cafenelele deschise in Bucuresti in 2016, enumerate in articolul anterior, ne dam seama ca (daca ar fi existat) criteriul numarului nu ii avantajeaza deloc pe olandezi. Avem deja mai multe cafenele in Bucuresti decat are Amsterdamul, asa ca daca aveam un simtamant de inferioritate din acest motiv, e clar ca nu e cazul.
Trebuie sa mentionez totusi ca cei ce lucrau in acele locuri, stiau ce fac. Stiau ce cafele pot servi pentru espresso si filtru fara sa se uite pe meniu, tehnica (din cate am putut observa) era la un nivel superior, produsele ajungand in cea mai buna ‘forma’ la masa. Nu erau ei foarte entuziasti in ceea ce priveste interactiunea cu clientul, dar o voi pune pe seama faptului ca poate sunt satui pana peste cap de turisti. In toate cazurile am comandat un espresso dublu si un V60, de preferinta cu aceeasi cafea. Cu doua exceptii cand am fost intrebat daca le vreau in acelasi timp si o uitare a comenzii (ceea ce a facut ca cele doua bauturi sa vina decalat), mereu am fost servit cu ambele in acelasi timp. Iar asta e o chestie pe care eu nu o inteleg. Esti barista, o singura persoana iti comanda doua produse destul de diferite, cu aproximativ 250mg de cofeina in total si nu te gandesti ca poate nu le-ar dori in acelasi timp? Si pentru ca nu intrebau, se apucau sa faca filtrul si spre final si espresso-ul. Si tot procesul asta dura ceva timp. Norocul meu a fost ca nicio cafenea nu era aglomerata si timpul de asteptare a fost de maxim 10 minute. Altfel cred ca as fi baut in voleu un espresso si dus as fi fost. Au fost vreo 3 espresso pe care nu as dori sa le mai beau si 1 singur filtru ce nu a fost pe placul meu. In rest, bauturi corecte dar parca un pic cam scumpe pentru ce ofereau (2,5 euro espresso – 4,5 euro filtrul). Din pacate, nu mi-a fost pofta de inca un espresso/filtru in nicio locatie. Si asta poate e suficient de clar.
Daca ar fi sa recomand ceva din turul cafenelelor din Amsterdam ar fi: White Label Coffee – pentru modul de acces si amenajare a spatiului; Lot Sixty One – daca va place muzica hip-hop; Coffee Shots Store – pentru momentan singurul espressor MAVAM din Olanda; Bocca si Espressofabriek – pentru cele mai incapatoare locatii.
Si ajungem si la festival. In afara de faptul ca era prea putin semnalizat ‘din strada’ (avea ditamai zona de agrement in fata) si ca in interior era prea putina lumina, totul a parut a fi fost organizat foarte bine. De la modul de acces al vizitatorilor, la ora de incepere a competitiilor si a seminariilor precum si a sigurantei generale, totul a fost foarte bine manageriat. Dezamagitor a fost ca desi acest festival era dedicat in special celor din Amsterdam ce functineaza in aceasta industrie, prea putini au fost cei care si-au permis costurile enorme de participare. Si asa am putut vedea standul unui foarte apreciat prajitor in acest moment, care avea deschidere catre un hol ce ducea la toaleta; sau un stand mai mic decat suprafata ocupata de un coffee bike, ce apartinea unui alt superstar international al cafelei, inghesuit in exteriorul zonei de trafic. In mijlocul pavilionului tronau niste standuri imense ale unor companii locale necunoscute mie, plus alte companii internationale ce au fost sponsori principali.
As mai putea scrie inca vreo 300 de cuvinte despre alte mici detalii, dar nu vreau sa lungesc inutil acest articol. Am enumerat si bunele si relele ca sa fiti convinsi ca si la altii “se poate intampla” si ca aia ‘de afara’ nu s-au nascut cu stele in frunte. Iar noi avem puterea sa facem lucrurile mult mai bine intr-un timp mult mai scurt. Ca nu mai sunt decat 15 zile pana la campionatele nationale de barista din cadrul Bucharest Coffee Festival 2017.
Din moment ce in Londra se bea ceva mai mult ceai si mai putina cafea, presupun ca alte tari care consuma mai multa cafea s-ar descurca mai bine la realizarea unui festival pe aceasta tematica.
Ori de cate ori vad Barista ma gandesc doar la ultima vacanta in Cipru, unde in fiecare dimineata mergeam la o cafenea apropiata de hotel si in fata ochilor vedeam doar un espressor de cafea Barista pus pe tejghea care facea o bautura exceptionala. Inca de atunci imi doresc unul pe care nu-l gasesc pe nicaieri in Romania.
Suna atat de tentant evenimentul de anul viitor, mai ales ca am ajuns sa fiu pasionat de aceste aparate.