Pentru ca in ultimele zile in loc sa vorbim despre World Barista Championship 2018 si World of Coffee; despre clasarea reprezentantului Romaniei (Adrian Avasilcai) pe locul 22 mondial (din 57 de competitori); despre faptul ca in sfarsit a castigat o fata, Agnieszka Rojewska din Polonia, am stat sa vorbim despre un pliant publicitar numit pompos Specialty Coffee Map, ma intorc un pic la subiectele ‘pierdute’.

La primul contact cu locul de desfasurare a expozitiei World of Coffee, am fost un pic dezamagit. Era apoape de ora inchiderii programului de vizitare, am trecut relativ rapid printre standuri, iar prima impresie a fost ca este “mic”. Si ca in 2-3 ore, probabil voi termina de trecut prin toate standurile. Poate ca in realitate asa a fost, insa, in zilele ce au urmat, cu greu am reusit sa trec prin toate standurile. Pentru ca (aproape) peste tot oamenii doreau sa iti spuna cu lux de amanunte ce fac si ce produse au, sa te intrebe cu ce te pot ajuta in desfasurarea activitatii zilnice si alte gimmic-uri de marketing. Daca adaugati la asta si dorinta de a vedea cat mai multi competitori, intalnirile cu diverse persoane din lumea cafelei pe care le vezi cel mult o data pe an, plus cuppinguri sau prezentari, ajungem la concluzia ca nu prea a fost timp de stat. Macar a fost cafea. Nu neaparat spectaculoasa peste tot, dar la un nivel mediu. Pentru ca sa ne intelegem, or fi fost cafelele alea in majoritate arabice, dar cand au cateva luni de zile de la prajire sau/si le servesti in pahare de carton, deja nu mai vorbim de calitate.

Cupping-uri au fost arhisuficiente, nu era timp sa te poti duce la toate, dar au fost pentru toate ‘gusturile’. Nu ii inteleg pe cei ce dau iama in acel colt al expozitiei, Roasters Village, si incep sa isi cumpere cafea de la mai mult de 6-7 prajitorii. Ii vezi cu bratele pline, cu pungile burdusite, cu ghiozdanele aproape de a exploda, de cate pungi de cafea isi cumpara. Inteleg, cumperi 1-2 pungi, mai faci niste shimburi cu oameni de acolo si ajungi la 4-5. Bai dar ajunge! Ca luati separat, toti ar spune ca trebuie sa consumam cafeaua aia in 1-2 saptamani, ca e vorba de prospetime si caracterul special al fiecarei origini. Si atunci ce faceti cu minim 2 kg de brew, care are deja minim 5 zile de cand e prajita? Dar na, poate nu sunt toti barista, prajitori sau clienti ai cafenelelor, si isi fac acasa cate 5 V60-uri zilnic.

Pentru al doilea an consecutiv, Romania se plaseaza in primele 25 de tari la concursul mondial de barista. Si asta e o realizare incredibila, tinand cont de numele (si fondurile) tarilor ce s-au clasat sub noi. Poate ca meritam un loc mai bun, dar e clar ca juratii din acest concurs nu sunt de cea mai buna calitate. Evident ca nu toti, sunt un grup foarte capabil de a juriza la un nivel inalt – dar din pacate sunt prea putini. Iar pentru unii dintre cei cu semne de intrebare, am mari dubii ca intelegeau limba engleza la nivel mediu, mai ales ca pe cativa i-am auzit vorbind pe culoarele expozitiei. Trist dar fara solutie pentru moment.

Eu nu sunt teribil de entuziasmat ca a castigat o fata. Pentru ca toata treaba asta nu ar trebui sa fie despre fete si baieti. Ar trebui sa fie despre ce a facut ala de pe locul 1 de a luat cu 60 de puncte mai mult decat locul 2 si cu 100 de puncte mai mult decat locul 3. 100 fuking puncte !!! E imens! Ca sa va faceti o idee, anul trecut, diferenta dintre locul 1-2 a fost de 18 puncte si intre 2-3 a fost de 1 punct. UN PUNCT! Si intre 1-6 a fost de 90 de puncte. Repetam, Agnieszka Rojewska a avut 60, respectiv 100 de puncte fata de ceilalti de pe podium !!! Pai dragi comentatori si scriitori de articole cu iz feminist, poate ASTA ar trebui sa fie subiectul de fapt. Cat de extraordinara a fost cafeaua ei si cat de slabe au fost cafelele celorlalti daca au fost asemenea diferente… Si mai e o chestie: nu va pare rau ca tipa asta a tinut un seminar acum cateva luni in Bucuresti si nu v-ati dus?

Poate va intrebati care e faza cu pozele din acest articol, ca nu par ca sunt cumva decalate fata de ce am tot scris mai sus. Cumva sunt. WBC Regraphy 2017 este o carte minunata in care sunt prezentate rutinele celor 15 semifinalisti (Melody Lu din Taiwan nu apare) plus interviuri speciale. Si poate ca target-ul este un pic nisat, dar pentru orice barista care are o cat de mica inclinatie catre competitii, ar trebui sa fie ceva must have. Da, poate ca filmarile disponibile pe livestream sunt mai elocvente, dar parca altfel intelegi conceptul concurentilor cand citesti ce au spus si facut in ritmul propriu, oriunde si fara a fi intrerupt de reclame. Va mai dura ceva vreme pana editia din 2018 va fi gata asa ca va recomand sa o cumparati pe aceasta, mai ales ca inca e disponibila online aici.
PS: da, petrecerea La Marzocco a fost pe o barca ce s-a plimbat prin Amsterdam, iar la barista party-ul oficial nu aveai voie sa iesi din incinta cu un pahar cu bere sa il bei pe terasa dar aveai voie sa fumezi iarba (pe fix aceeasi terasa).

Related Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *