Bucurestiul, ca si Clujul de altfel, are nevoie de un eveniment dedicat cafelei. Acum cativa ani se organiza Tea & Coffee Festival, apoi a urmat Coffee Lovers Event iar de 3 ani exista Bucharest Coffee Festival (iar Clujul anul trecut a ‘primit’ prima editie de Cluj Coffee Festival).

Daca sunteti curiosi sa aflati cum au fost editiile anterioare, folositi functia de cautare, veti avea destule articole la indemana. Si opinia mea despre festival o spun avand trecutul spre comparatie.

In primul rand, trebuie schimbat locul de desfasurare, Hanul Gabroveni nemaifiind o solutie.

Da, dupa ani de zile in care am sustinut ca Romexpo este o alegere gresita si dupa ce spuneam anul trecut ca trebuie gandita mutarea de la Arcub, acum vin si spun ca NEAPARAT trebuie schimbat locul de desfasurare. Asta in conditiile in care numarul expozantilor a fost mai mic (nu am cifre exacte, dar asa a parut) iar fluxul de vizitatori a fost mai scazut. Un asemenea festival, ce aduce intr-un singur loc si specialty si comercial, si echipamente dar si produse complementare si unde vine si campionul barista dar si bunicul ce se plimba prin centrul vechi, nu este destinat sa creasca in acel loc. Camerele sunt inguste, loc pentru standuri mai deloc, loc pentru vizitatori de socializare lipsa (asta daca facem abstractie de cele 3 mese si 6 scaune).
Spatiul pentru competitii, mutat de la etaj la subsol, a fost mai mare (dar nu va ganditi la ceva mult mai mare) si cu destule scaune. Da, puteau fi mai multe, dar sa zicem ca nu e mare lucru si ca e ok sa stai si in picioare. Din pacate, ca si anul trecut, lipsa semnalizarilor spatiului expozitional, o indrumare a vizitatorilor spre scarile de acces, a facut ca numarul celor ce au urmarit prestatia baristilor sa fie destul de scazut, undeva la maxim 50 de persoane.

Standul ceor de la Narcoffee a fost teribil de prost amplasat. In teorie, langa spatiul de competitie, unde fluxul ar putea fi foarte mare, baietii trebuiau sa se opreasca de fiecare data cand pe scena era un participant. Si e aiurea, ca daca platesti niste bani sa poti vinde produse si sa iti promovezi business-ul, ar trebui sa o poti face pe tot parcursul evenimentului, nu doar intre pauzele dintre competitori.

Un alt dezavantaj al acelui subsol este ca ESTE UN SUBSOL! Cu toata arhitectura deosebita, cu ‘caldura’ data de caramizile alea, tot subsol ramane. Si pentru ca am iesit de mult din grote, nu prea mai suntem obisnuiti sa stam mult timp sub pamant. Devine un loc prea inchis, prea lipsit de ventilatie si tot ce vrei este sa cauti iesirea. Asa ca lumea venea (aia putini care nimereau intrarea catre subsol), priveau un pic la cel de pe scena si apoi urcau spre nivelul 0. Si tot pentru ca eram la minus 4 metri fata de nivelul strazii, receptia GSM a fost teribil de slaba. Traim in vremurile in care lumea isi da check-in si face live de la inmormantari la sedinte de guvern. “Placerea” asta le-a fost taiata atunci cand singurele chestii mai incitante din cadrul festivalului au fost mutate la un nivel mult prea scazut si unde trebuia sa stai sub un decupaj al plafonului pentru a prinde o liniuta de semnal.

Bucharest Coffee Festival cred ca ar trebui sa fie reprezentarea orasului in ceea ce priveste oferta de cafea. Un loc in care, omul obisnuit sa ia contact cu cafenele, prajitorii, branduri de echipamente, produse ‘complementare. Sa le aiba pe toate ‘mura in gura’. Si mai cred ca ar trebui sa fie despre cafea proaspat prajita, ca poate e prea mult sa cer specialty de la toti. Daca tot avem harta cu cafenele din Bucuresti, daca fiecare blog isi face un top al celor mai bune cafenele, daca toti influencerii vorbesc de cafeaua de specialitate, nu ar fi frumos sa avem la un festival al cafelei mai mult de 3 cafenele prezente? Ca altfel ar trebui sa ii schimbam numele in Bucharest Horeca Coffee Festival. Adica na, nu am nimic cu doamna ce realiza tatuaje temporare sau cu cea care vindea haine sau cu doamnele foarte amabile de la masaj. Dar ce legatura au cu cafeaua ?!?!

Si ca sa inchei cu partea asta: problema anului trecut cu curentul a fost rezolvata, a fost adus un generator. Bai! Dar e super aiurea sa pui ditamai hardughia ce face un zgomot infernal, la 5 metri de intrarea in camerele de expozitie si pe singura alee unde oamenii puteau sa stea cat de cat sa socializeze. E poluare fonica, e deranjant, iti taie tot cheful !!!

Imi dau seama ca organizarea unui asemenea festival nu este usoara. Necesita multe ore de munca, de sute de mailuri schimbate, de discutii telefonice mult peste durata normala. Am vorbit cu destui expozanti si chiar daca au avut unele probleme, s-au rezolvat destul de rapid, in limita posibilitatilor acelui loc. Ceea ce e mare lucru, daca tinem totsi cont ca Hanul Gabroveni este greu accesibil iar unele chestii chiar nu se pot rezolva in 10 minute.
Si pentru ca invariabil se ajunge la “dar zi tu unde sa mutam festivalul daca nici aici nu iti convine”, recunosc ca nu stiu. Dar asta si pentru ca nu e o chestie pe care sa o cunosti si sa dai solutia imediat. Trebuie sa ai o lista cu posibile locuri, sa cauti altele, sa te duci sa le vezi, sa concluzionezi daca macar se pot incadra la “posibilitati”, sa mai cauti inca 2-3 variante si la final sa prezinti o solutie. Altfel, daca singura optiune este Hanul Gabroveni, viitorul nu suna deloc bine.

In ceea ce priveste competitiile, am mixed feelings. Ca din “interior” ai o anumita pozitie, amplificata de stresul concurentilor, antrenorilor si a prietenilor, iar din “exterior”, din postura de spectator, vezi lucrurile altfel. Si pentru ca cei afectati de problemele din interior ar trebui sa isi spuna singuri parerea (public sau privat), ma voi rezuma la partea de simplu privitor. Si am o chestie negativa (ma rog sunt mai multe, dar ma rezum doar la una momentan): daca eu sunt un simplu vizitator in festival si pentru ca am gasit un loc pe un scaun (chiar daca e la subsol) si decid sa iau loc sa imi revin dupa ce am baut cafeaua de la un cunoscut brand cu reclame la tv, care si-a lansat un produs 100% arabica……eu nu stiu ce se intampla pe scena !!!. Vad o persoana care face ceva in spatele unei mese, vin niste oameni ce stau foarte seriosi pe scaune, mai sunt vreo trei care ii dau tarcoale primului, din cand in cand cei 4 sezatori (sau 3 dupa caz) beau cate un pic din cestile servite, iar la final trebuie sa aplaud cand ridica concurentul mana si zice ‘time!’. Serios ?!?!?! Pai si ce ar trebui sa imi dau seama din asta? Parerea mea umila este ca intre sesiunile de concurs, prezentatorul concursului trebuie sa aduca sau sa tina oamenii aproape de scena, prin oferirea de informatii despre ce se intampla acolo. De la espressor, la rasnite, la mesele din setup, la jurati, la bauturi, la fisa de jurizare. Multe, cat mai multe informatii trebuie oferite, pentru ca cei ce sunt prezenti sa ‘simta’ si ei ceva si sa nu fie ‘simpli spectatori’. Da, vreo 10 persoane se vor plictisi sa auda acele informatii, dar pentru marea majoritate vor fi lucruri noi, care pot fi interesante.

Ma bucur ca dupa multi ani in care am spus ca trebuie un ecran pe care sa se vada ce se intampla pe scena, chiar s-a rezolvat aceasta doleanta. Nu perfect, a fost doar un singur unghi cu o imagine cam neclara, dar este un inceput si sunt sigur ca la editiile viitoare va fi mult mai bine. O alta chestie minunata a fost stream-ul live pentru “cei de acasa”. Din pacate, pentru ca robotii YouTube se misca rapid, au suspendat videoclipul pe motiv de lipsa drepturi de autor pentru partea audio. Bummer! Si cea mai buna chestie care s-a intamplat (in ziua finalelor cel putin) a fost respectarea programului! Da, stiu, pare ciudata chestia asta, dar o mare problema a concursurilor in general este nerespectarea programului anuntat initial. De data aceasta, lucrurile s-au miscat foarte bine. Atat de bine incat de abia apucam sa transfer pozele concurentului ce tocmai terminase rutina, le gasiti pe toate in acest articol, ca incepea urmatorul. A fost minunat! Si ‘cireasa de pe tort’ a venit ieri, cand au fost publicate clasamentele finale ale concursurilor !!! Da, pana acum, aceste clasamente nu erau facute publice, le aveau doar juratii, uneori si concurentii, dar foarte greu ajungeau in spatiul public. Treaba asta imi da convingerea ca lucrurile incep sa se schimbe. Bravo! Bravo! Bravo!
PS: despre cum a fost la competitia de roasting, voi scrie in urmatorul articol, ‘clasic’ deja, “Cum sa (NU) castigi o competitie de barista”

Related Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *