Imi pare rau ca nu am apucat sa scriu despre cum a fost la World of Coffee Gothenburg 2015. Mai ales ca am sute de poze de aratat si sute de cuvinte de transcris. Ca de fiecare data…..poate in curand.

Acum am un subiect pe care l-am mai atins in alte articole dar care astazi mi-a fost readus in actualitate.

Ajuns intr-un loc unde se vindea si cafea (proaspat prajita, echipamente de top) mi-am spus ca nu ar strica un espresso. Am comandat un double shot si am privit rutina de preparare, din obisnuinta celui ce lucreaza cu cafeaua. Pe langa alte detalii ce nu le-am considerat importante, unul, legat de pozitia din care persoana ce prepara espresso-ul executa tamparea  cafelei in filtru, m-a contrariat. Si dupa ce am fost servit, am incercat sa ii dau niste sfaturi pentru imbunatatirea tehnicii de tampare dar mai ales pentru integritatea corporala a persoanei preparatoare. Iar raspunsul a fost socant pentru mine:

“NU MA INTERESEAZA, CA ORICUM NU O SA LUCREZ TOATA VIATA AICI !”

Vedeti, aici este problema cea mare cu personalul angajat. Cu exceptia unui mic procent, toata lumea doreste sa lucreze “in alta parte”. Nu neaparat pentru mai multi bani (desi si ei intra in discutie) ci in alta companie/alt post/alta tara.

Iar asta nu este un lucru gresit, dimpotriva trebuie sa iti stabilesti niste target-uri si sa faci tot posibilul sa ajungi la ele. Problema este atunci cand NU FACI APROAPE NIMIC dar in continuare sustii si crezi ca locul tau este in alta parte.

Sunt oameni care investesc zeci de mii de euro in locatii, au planuri bine alcatuite, dar care dau chix in alegerea si motivarea personalului. Iar acestia nu au niciun interes pentru nimic (nici macar pentru sanatatea lor dupa exemplul de astazi) iar vanzarile pe care le fac vin doar dintr-o inertie temporara.

Evident, nu toti absolventii de facultate ajunsi in situatia de a nu avea un job la “finante-banci” sau “relatii internationale” sunt potriviti pentru postul de barista, patiser sau vanzator. Pentru ca aceste job-uri necesita o abordare punctuala a fiecarui client in parte si o atentie distributiva marita, mult mai intensa decat cea de la job-ul de vis dintr-un birou suprapopulat in care singurele griji sunt blogurile de fashion si facebook-ul. Necesita o creativitate mai mare decat Farm Ville sau Candy Crush. Trebuie sa ai incredere completa in tine fara sa fie alimentata de titlurile inselatoare din Click sau CanCan. 

Si trebuie sa ii spui angajatorului de la primul sau al doilea interviu: “eu nu am de gand sa imi fac o cariera din acest job, stau doar cateva luni pana imi gasesc ‘altceva mai bun’ si pana atunci o sa stau pe aici si o sa dau impresia ca lucrez”. Daca ei sunt de acord cu chestia asta (poate la randul lor cauta o persoana pentru o perioada relativ scurta si fara implicare ), felicitari pentru noul job!

Altfel, ei vor crede ca tu faci tot posibilul sa te ridici la nivelul asteptarilor, tu vei astepta doar ziua de salariu, iar clientii dupa ce vor astepta la coada fara macar un “buna ziua!”, vor pleca. Iar locatia nu “va merge” din cauze necunoscute, in niciun caz din cauza personalului.

Related Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *